Superficia este dreptul unei persoane, denumită superficiar, de a edifica sau de a avea o construcție sau plantație pe terenul altei persoane. Dreptul de superficie implică o suprapunere între două drepturi de proprietate care aparțin unor persoane diferite, respectiv dreptul de proprietate asupra terenului și dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor sau plantațiilor aflate pe acel teren. Prin efectul acestei suprapuneri, proprietarului construcției sau plantației i se recunoaște dreptul de a folosi terenul proprietatea altuia, denumit drept de superficie.
Dreptul de superficie se poate dobândi prin contract notarial, pe o perioadă de cel mult 99 de ani, prin moștenire, uzucapiune sau prin lege.
Atunci când dreptul de superficie se dobândește prin încheierea unui contract, iar părțile nu au stabilit situația construcției sau plantației la expirarea termenului, la finalul perioadei contractuale proprietarul terenului dobândește dreptul de proprietate asupra construcției sau plantației, cu obligația de a plăti valoarea de circulație a acestora de la data expirării termenului.
În plus, în situația în care construcția sau plantația nu exista la momentul dobândirii dreptului de superficie, iar valoarea acestora este egală sau mai mare decât cea a terenului, proprietarul terenului poate cere superficiarului să cumpere terenul la valoarea de circulație pe care acesta o avea dacă nu exista construcția sau plantația. Superficiarul poate refuza să cumpere terenul, dar are obligația de a demola construcția sau de a distruge plantația pe cheltuiala sa, dacă proprietarul terenului solicită acest lucru.
Ce mai trebuie să știm? Dacă superficiarul este împiedicat să își exercite dreptul, poate introduce o acțiune în justiție împotriva oricărei persoane, chiar și împotriva proprietarului terenului, denumită acțiune confesorie de superficie. Dreptul material la acțiune în această situație este imprescriptibil.
Te-ar mai putea interesa Ce sunt drepturile reale și drepturile de creanță.
