În limbaj comun prin diurnă se înțelegea o sumă de bani acordată zilnic salariatului în situația în care acesta este delegat de către angajator să își exercite temporar atribuțiile de serviciu în afara locului său de muncă stabilit în contractul individual de muncă.
La nivel legislativ însă diurna este reglementată ca fiind o sumă de bani acordată zilnic personalului român trimis in străinătate pentru acoperirea cheltuielilor cu excepția cazării, pentru care se acordă o indemnizație distinctă.
Așadar, atunci când ne referim la diurnă, aceasta poate însemna atât o indemnizație de delegare primită de salariați, cât și sumele de bani acordate personalului român trimis în străinătate.
În ceea ce privește valoarea diurnei acordate salariaților, Codul Muncii reglementează obligația angajatorilor de a acorda aceste sume zilnice însă nu stabilește valoarea lor concretă. Codul fiscal este cel care stabilește un plafon al indemnizațiilor de delegare, plafon ce poate fi însă depășit.
În ceea ce privește valoarea diurnei acordate personalului român trimis în străinătate, aceasta se stabilește conform Hotărârii de Guvern nr. 518/1995, privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
Ce mai trebuie să știm? Indemnizația de delegare acordată peste plafonul reglementat de Codul fiscal nu constituie cheltuieli deductibile pentru angajator, iar salariatul datorează impozit pe veniturile din salarii și este cuprinsă în baza de calcul a contribuțiilor sociale obligatorii.
