Teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în unități administrativ-teritoriale. Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Orașul este unitatea administrativ-teritorială de bază declarată ca atare prin lege, pe baza îndeplinirii criteriilor prevăzute de legislația privind amenajarea teritoriului național. Orașul este alcătuit din zone rezidențiale, zone industriale și de afaceri.
Pentru a dobândi statutul de oraș, o localitate trebuie să îndeplinească următorii indicatori cantitativi și calitativi minimali:
- numărul de locuitori: 10.000;
- procentul locuitorilor care se ocupă de activități neagricole: 75%;
- dotarea locuințelor cu instalație de alimentare cu apă: 70%;
- dotarea locuințelor cu baie și WC în locuință (% din totalul locuințelor): 55%;
- dotarea locuințelor cu instalație de încălzire centrală: 35%;
- numărul de paturi în spitale la 1.000 de locuitori: 7;
- numărul de medici la 1.000 de locuitori: 1,8;
- unități de învățământ: liceal sau altă formă de învățământ secundar;
- dotări culturale și sportive: săli de spectacol, biblioteci publice, spații pentru activități sportive;
- locuri în hoteluri: 50;
- străzi modernizate (% din lungimea totală a străzilor): 50%;
- străzi cu rețele de distribuție a apei (% din lungimea totală a străzilor): 60%;
- străzi cu conducte de canalizare (% din lungimea totală a străzilor): 50%;
- epurarea apelor uzate: racordarea la o stație de epurare cu treaptă mecano-chimică;
- străzi cu rețele de hidranți exteriori pentru stingerea incendiilor (% din lungimea totală a străzilor): 60%;
- spații verzi (parcuri, grădini publice, scuaruri): 10 mp/locuitor.
Ce mai trebuie să știm? Deși indicatorii cantitativi și calitativi minimali pot suferi modificări de-a lungul timpului, statutul de oraș recunoscut unei localități nu se pierde în măsura în care nu sunt îndepliniți noii indicatori minimali.
