Imputația plății reglementează ordinea în care se sting datoriile. Regulile de imputație sunt aplicabile doar în situația în care un debitor deține două sau mai multe datorii față de același creditor, iar plata sau plățile efectuate de către debitor nu acoperă integral toate datoriile.
Regula generală este aceea că plata efectuată de debitorul mai multor datorii față de același creditor, se impută asupra acestora conform acordului părților.
În măsura în care un astfel de acord nu există, debitorul mai multor datorii are dreptul să indice, atunci când plătește, datoria pe care înțelege să o stingă. Plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor și, la urmă, asupra capitalului. În cazul plății efectuate prin virament bancar, debitorul face imputația prin mențiunile corespunzătoare consemnate de el pe ordinul de plată.
Cu toate acestea, debitorul nu poate, fără consimțământul creditorului, să impute plata asupra unei datorii care nu este încă exigibilă cu prioritate față de o datorie scadentă, exceptând cazul în care s-a prevăzut că debitorul poate plăti anticipat.
În lipsa unei indicații din partea debitorului, creditorul poate, într-un termen rezonabil după ce a primit plata, să indice debitorului datoria asupra căreia aceasta se va imputa. Creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibile ori litigioase. Atunci când creditorul remite debitorului o chitanță liberatorie, el este dator să facă imputația prin acea chitanță.
Dacă niciuna dintre părți nu face imputația plății, se vor aplica regulile în materia imputației legale, după cum urmează:
- plata se impută cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadență;
- se vor considera stinse, în primul rând, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai puține garanții;
- imputația se va face mai întâi asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor;
- dacă toate datoriile sunt deopotrivă scadente, precum și, în egală măsură, garantate și oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi;
- în lipsa tuturor criteriilor menționate mai sus, imputația se va face proporțional cu valoarea datoriilor.
Ce mai trebuie să știm? În toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată și executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor și penalităților, în ordinea cronologică a scadenței acestora, și, în final, asupra capitalului, dacă părțile nu convin altfel.