Ipoteca este un drept real accesoriu deținut de creditorul ipotecar asupra bunurilor mobile și/sau imobile afectate executării unor obligații de către debitor. Ipoteca este, prin natura ei, accesorie și indivizibilă. Ea subzistă cât timp există obligația pe care o garantează și poartă în întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele și asupra fiecărei părți din acestea, chiar și în cazurile în care proprietatea este divizibilă sau obligațiile sunt divizibile.
Creditorul ipotecar nu deține dreptul de proprietate asupra bunurilor ipotecate, ci dreptul de a-și recupera creanța cu prioritate prin executarea ipotecii (vânzarea bunului).
Dacă sunt îndeplinite condițiile de opozabilitate prevăzute de lege, dreptul de ipotecă se menține asupra bunurilor chiar și în situația vânzării acestora de către debitor. Persoana care dobândește un bun ipotecat răspunde cu acel bun pentru datoriile ipotecare. În situația în care aceasta plătește datoria ipotecară se poate întoarce împotriva celui de la care a primit bunul ipotecat pentru a fi despăgubit.
Dreptul de ipotecă poate fi constituit în baza unui contract (ipoteca convențională), dar poate rezulta și dintr-o prevedere legală (ipoteca legală). Spre exemplu, vânzătorul unui bun imobil are un drept de ipotecă legală asupra imobilului pentru prețul datorat.
Contractele de ipotecă valabil încheiate și care îndeplinesc condițiile legale de opozabilitate au caracter de titlu executoriu astfel că, în situația în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, creditorul poate demara procedura de executare silită și executa ipoteca.
Ce mai trebuie să știm? Dacă suma obținută din vânzarea bunului ipotecat este mai mare decât creanța creditorului, suma rămasă după plata creditorului se va preda debitorului.
Pentru mai multe informații, îți recomandăm să citești și articolul Ce sunt drepturile reale și drepturile de creanță.
