Fiducia este operațiunea juridică prin care una sau mai multe persoane, numite constituitori, transferă drepturi patrimoniale, prezente sau viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari spre a fi exercitate cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Fiducia este inspirată din sistemul juridic anglo-saxon, unde poartă denumirea de trust.
Potrivit prevederilor legale, pot avea calitatea de fiduciari avocații și notarii publici, dar și instituțiile de credit, societățile de investiții și de administrarea investițiilor, societățile de servicii de investiții financiare, respectiv societățile de asigurare și reasigurare.
Contractul de fiducie trebuie să prevadă, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele elemente: drepturile transferate, durata transferului, identitatea părților (constituitor, fiduciar și beneficiar), scopul fiduciei și întinderea puterilor de administrare și de dispoziție ale fiduciarului.
Fiducia poate fi constituită în baza unui contract încheiat în formă autentică pentru o perioadă de cel mult 33 de ani. Contractul de fiducie se înregistrează la cererea fiduciarului, sub sancțiunea nulității, la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului. Termenul de înregistrare este de o lună de la data încheierii contractului de fiducie.
Ce mai trebuie să știm? Contractul de fiducie trebuie acceptat de către beneficiar. Ulterior acceptării, constituitorul nu mai poate modifica, revoca sau denunța unilateral contractul. La data încetării contractului de fiducie, masa patrimonială fiduciară se transferă la beneficiar iar, în lipsa acestuia, la constituitor.
Te-ar mai putea interesa Persoana fizică autorizată | PFA.
