Prescripția este o sancțiune civilă ce determină stingerea dreptului material la acțiune în situația neexercitări acestuia în termenul prevăzut de lege. Dreptul material la acțiune reprezintă dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte o sancțiune civilă.
Potrivit prevederilor legale, în anumite situații, termenul de prescripție se întrerupe, ducând la curgerea unui nou termen de prescripție.
În primul rând, prescripția se întrerupe printr-un act de recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcut de către cel în folosul căruia curge prescripția (debitorul obligației). Pentru a opera, recunoașterea poate fi tacită sau expresă. Recunoașterea tacită trebuie să rezulte din manifestări clare, neechivoce.
Spre exemplu, constituie acte de recunoaștere tacită, ce au ca efect întreruperea termenului de prescripție, plata parțială a datoriei, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată, etc.
În al doilea rând, prescripția se întrerupe printr-un act de punere în întârziere, sub condiția ca acesta să fie urmat de introducerea unei cereri de chemare în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârzierea. Spre exemplu, notificarea debitorului pentru plata creanței după 2 ani și 11 luni de la data scadenței, ofertă creditorului posibilitatea de a înregistra cererea de chemare în judecată cel mai târziu după 3 ani și 5 luni de la data scadenței (2 ani și 11 luni la care se adaugă 6 luni).
Dacă ai nevoie de o notificare sau orice alt document, descarcă aplicația Țidula – Contracte pe telefon și vei avea pe telefon toate instrumentele necesare pentru a completa, edita și semna contracte și orice alte documente.
În al treilea rând, prescripția se întrerupe prin înregistrarea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanței la masa credală în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea unei cereri de intervenție în cadrul unei proceduri de executare silită demarată de un alt creditor, prin constituirea ca parte civilă în procesul penal, etc.
Aceste cazuri de întrerupere comportă anumite discuții. Spre exemplu, cererea de chemare în judecată nu va întrerupe cursul prescripției dacă reclamantul renunță la ea și nici dacă aceasta este respinsă, anulată sau instanța de judecată a constata perimarea acesteia. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fi admisă.
În cazul în care termenul de prescripție a fost întrerupt prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, noul termen de prescripție, de a obține executarea silită, va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de admitere.
Ce mai trebuie să știm? Doar creditorul care efectuează actul de întrerupere poate invoca beneficiul acesteia și doar față de debitorul împotriva căruia a fost îndreptat. Situația este similară și în cazul recunoașterii dreptului.
