Hotărârile judecătorești sunt actele pronunțate de instanțele de judecată pe parcursul unui proces. În raport de stadiul procesului și instanța care le pronunță, legea clasifică hotărârile judecătorești după cum urmează:

  • încheieri: hotărârile judecătorești pronunțate pe parcursul procesului;
  • sentințe: hotărârile judecătorești finale pronunțate de prima instanță;
  • decizii: hotărârile judecătorești finale pronunțate de instanțele de apel, recurs, recurs în casație (în procesul penal), etc.

Potrivit legii, sunt definitive următoarele hotărâri:

  • hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
  • hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
  • hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
  • hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
  • hotărârile date în recurs;
  • orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Ce mai trebui să știm? Noțiunea „hotărâre judecătorească definitivă” nu trebuie confundată cu cea de „hotărâre judecătorească fără cale de atac”. În procesul civil, o hotărârea judecătorească definitivă nu mai poate fi atacată cu apel sau recurs, dar poate fi atacată cu contestație în anulare sau revizuire (căi extraordinare de atac). În schimb, o hotărâre judecătorească dată fără cale de atac nu mai poate fi contestată prin nicio procedură judiciară.

Pentru mai multe informații, îți recomandăm să citești și articolul Ce sunt hotărârile judecătorești.