Procedura insolvenței poate fi deschisă în baza unei cereri formulate de creditorii societății debitoare sau chiar de societatea debitoare, prin administratorul acesteia. Competența de soluționare a cererii revine tribunalului de la sediul societății debitoare.
Indiferent de calitatea celui care solicită deschiderea procedurii de insolvență, este necesar ca datoriile (creanțele) care au stat la baza cererii să fie certe, lichide și exigibile de mai mult de 60 de zile și să depășească valoarea prag stabilită de lege, respectiv 50.000 lei.
De regulă, nu este permisă cumularea creanțelor de către mai mulți creditori pentru atingerea valorii prag. În schimb, societatea debitoare are posibilitatea și chiar obligația de a solicita deschiderea procedurii de insolvență atunci când datoriile sale însumate, exigibile de mai mult de 60 de zile, depășesc această valoare.
Chiar dacă societatea debitoare nu înregistrează încă datorii certe, lichide și exigibile peste valoarea prag de mai mult de 60 de zile, legea recunoaște posibilitatea formulării unei cereri de deschidere a insolvenței dacă se demonstrează că la termenul stabilit pentru scadența unor creanțe, societatea debitoare nu va avea suficiente fonduri pentru achitarea acestora. Această ipoteză este denumită insolvență iminentă.
Ce mai trebuie să știm? Societatea debitoare are obligația de a deschide procedura insolvenței la momentul îndeplinirii condițiilor legale. Nedepunerea sau depunerea cu întârziere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței poate atrage o serie de sancțiuni în sarcina reprezentanților societății, începând de la antrenarea răspunderii lor patrimoniale și până la reținerea infracțiunii de bancrută simplă.
Te-ar mai putea interesa Ce se întâmplă cu polița de asigurare PAD în caz de insolvență a asigurătorului.
